It's snowing! <3

Akito, un om ciudat. Era îmbrăcat cu niște pantaloni negri , o bluză albă și o geacă neagră pe deasupra. Avea părul împletit într-o coadă lungă și o căciulă cu moț pufos în cap. Stătea cu mâinile în buzunare privind elevii din curte și stătea cu frica pentru că numai gândul că ar fi putu fi confundat cu un elev și băgata în zăpadă s-ar fi putu face de râs în cancelarie. Oftă și își potrivi ochelarii cu rame roșii . Se uită în jur, încă fricos. Faptul că era nou în școală , îl dezavantaja mult și iar pentru că se nimerise să fie de servici într=o zi cu zăpadă era aiurea.

Aflase de noul profesor ce era de servici si ramase pe ganduri. Se afla in cancelarie, la locul lui de langa geam, privind afara calm, inspectand terenul. Studentii erau azi mai energici ca oricand si asta il cam ingrijora. Cum ei nu stiau cine era noul profesor, era o sansa ca sa-l ia la bulgari. Se ridica de pe scaun, isi lua paltonul negru din cuier, si parasise cancelaria fara a scoate nici macar un sunet. Se imbraca, fara a se inchide la nasturi, iesind afara. Exact asa cum crezuse: elevii erau deja pregatiti sa-l atace. Fara a mai sta pe ganduri, se apropie de el, tinandu-si mainile in buzunar, fiind invaluit inca in aura lui de mister.
-Incetati! Duceti-va in alte parte sau o sa ma asigur ca ve-ti primi fiecare pedeapsa.
Spuse el serios, privindu-i pe elevii ce atentau la sanatatea profesorului. Acestia fugira imediat, facandu-l sa ofteze. Il privi pe roscat, schitand un zambet scurt. Nu prea se pricepea la asta.

Îi văzu pe cei gata să-l atace și încercă să le explice , gesticulând, cine este defapt dar ei nu-l lua în seamă. Deci, totul avea să fie o catastrofă totală urmată cel mai probabil de câteva zile de concediu din cauza sistemului său imunitar nenorocit. Închise ochii strâns, dar spre mirarea lui nu se întâmplă nimic. Auzi o voce cunoscută , ceea ce-l făcu să-și întoarcă repede capul. Îl văzu pe Kiru, ceea ce-l făcu să zâmbească larg.
” Chiar pici la momente potrivite, știai ?” spuse și râse scurt. ” Multumesc ” adăugă și întoarse capul să-i privească pe cei care fugiseră ( își aleseseră o altă victimă, dar Akito era cu gândul în altă parte) Se uită la ceas și oftă. Pauza nu era nici măcar la jumătate, ceea ce-l sperie. Dacă Kiru pleca, el probabil avea să intre și să implore pe altcineva să-i ia locul.
”Stai cu mine?” îl întrebă și-l privi lung, afișând una dintre acele expresii ale lui de cățeluș plouat.

Cuvintele tipului il faceau sa rada, insa pe interior. Stia ca odata si-odata avea sa rada si el cum trebuia, insa nu se grabea cu asta. Se apropie mai mult de el, stand in dreapta lui, privind in jurul sau. Pentru un tip atat de firav ca el, nu era de mirare ca elevii il confundasera cu un pusti. Il privi cu coada ochiului, dand afirmativ din cap.
-De-asta am venit aici, sa stau cu tine si sa te ajut. Nu e usor pentru cineva nou aici sa se impuna in fata studentilor. O sa te obisnuiesti pana la urma.
Privirea ii fu atintita spre victima acelor elevi, si striga imediat la ei sa se care. Ii privea incruntat, simtind cum ii dadeau dureri de cap. Unii nu se invatau minte niciodata, nici macar dupa pedepsele lui care erau foarte aspre. Zambi scurt cand linistea si calmul se asternura iar, iar elevii se jucau frumos. Continua sa-si tina mainile in buzunarele paltonului, aerul lui calm si misterios potrivindu-se cu peisajul.

Atunci când parcă ai fi unul dintre elevi e mult mai greu să te adaptezi. spuse făcând referire la el și oftă încet. Căscă încet și îi privi pe elevi, fără a fi câtuși de puțin impresionat de bucuria lor. Și-a luat vârful cozii în mâna și a început să se joace cu el plictisit ceva timp apoi întoarse capul și-l privi pe Kiru - semăna a profesor, nu ca el ( era mic, îmbrăcat ca un elev și cu un comportament care lăsa de dorit )
Ești mai înalt decât credeam. spuse potrivindu-și ochelarii și privindu-l pe cel de lângă el. Era așa de atent la el încât uită că trebuia să fie atent la copii, așa că n-ar fi trebuit să se mire atunci când un bulgăre îl neperi în umăr. S-a întors repede, dar nu a văzut pe nimeni.
Copii împielițați. spuse râzând și își scutură umărul amuzat.

Ofta adanc cand umarul roscatului a fost lovit de un bulgare, si privi spre cel care facu asta, ochindu-l imediat. Nu se mira de cine era, mereu avuse probleme cu el. Il striga pe nume, si ii spuse ca dupa pauza sa vina in cancelarie. Nu avea de gand sa ierte pe nimeni, asa ca isi va primi pedeapsa cuvenita. Fara disciplina, academia asta ar fi ajuns de rasul lumii, si nu vroia ca asa ceva sa se intample; nu cat timp el era profesor aici. Il privi pe Akito cu coada ochiului, zambindu-i, mai degraba ranjind.
-Da, sunt destul de inalt pentru un tip. Insa asta imi da un avantaj: atrag foarte repede tipii cute ca tine.
Ii facu scurt cu ochiul si auzi soneria ce anunta sfarsitul pauzei. Rasufla usurat, si-l lua pe roscat de mana.
-Sa ne intoarcem in cancelarie, sunt sigur ca iti este frig.
Incepu sa mearga, inca tinandu-l de mana.

E un avantaj incorect. nici nu negă, nici un afirmă spusele lui, dar avea dreptate. Se simțea atras de el de prima oară când îl văzuse în scoală, dar prefera să tacă și nici prin gând nu i-ar fi trecut că ar putea fi băgat în seamă de către Kiru.
Îi simți mâna și roși ușor. Dădu din cap afirmativ și-l lăsă pe Kiru să-l „târască” spre cancelarie. Nu avea ore încă, venise mai devreme.
Kiru.. spuse în timp ce-l urma, de ce faci asta ? probabil ai pe cineva. De ce îmi dai speranțe false? zise încet , pe un ton trist și privindu-l. Kiru era pur și simplu perfect și prefera să audă răspunsul dureros decât să fie fericit câteva clipe ( chiar dacă își dorea din toată inima asta )

-Chiar deloc. Pentru mine e un avantaj pe cat se poate de drept, dobandit din nastere.
Il asculta cu atentie, continuand sa priveasca inainte. Astepta pana ce toti elevii intrara in academie, iar curtea scolii se elibarase, astfel terminandu-si complet indatoririle. Il privi cu coada ochiului cand ii adresase acele intrebari, ranjind larg.
-Cine spunea ca am pe cineva si ca iti dau sperante false? Eu unul, nu.
Ii dadu drumul la mana cand intrara in academie, asta pentru a-si da jos paltonul si a-l scutura de zapada ce se asternuse pe el. Si-l puse pe antebratul mainii drepte, privind spre roscat, dorind sa-i vada reactia. Nu ar fi crezut ca ii facuse o asemenea impresie. Daca ar fi fost asa cum spunea el, nu s-ar fi comportat astfel cu el, posibil ca nici macar nu l-ar fi bagat in seama. Insa acum totul era exact invers.

Îl privi, făcând ochii mari.
Nu, eu mă gândeam... că probabil ai destui de mulți pretendenți.. și nu ai avea ochi pentru mine. spuse jenat de ceea ce a spuse și-l privi. Oricum, asta înseamnă o șansă pentru mine. continuă oarecum mândru și își scoase căciula și geaca, rămânând în acea bluza albă de puf , simplă și lungă.
Ai ore ? Îl întrebă curios și privi holul aproape pustiu (încă mai erau elevi care se uitau să vadă dacă le vine profesorul )

Prefera sa ramana tacut, avand sa ii dovedeasca contrariul mai incolo. Ii lua geaca si caciula galant, avand sa i le duca el in cancelarie. Cazu pe ganduri, punandu-si orarul la punct, realizand ca nu avea momentan nici o ora.
-Nu, nu am. Si nici tu avand in vedere ca azi esti de servici. Primele ore ale profesorilor de servici sunt suspendate din cate imi amintesc eu. Haide, sa mergem in cancelarie. ceva imi spune ca deja este goala.
O lua inainte si deschise usa cancelariei, punand hainele si caciula in cuier. Avusese dreptate, nici urma de om in cancelarie, toti au plecat la orele lor. Inchise usa dupa Akito, turnandu-i cafea in cana, intinzandu-i-o, dupa care isi puse si el.
- E mult mai placut cand ceilalti sunt la ore si e liniste aici.
Zambi multumit si se aseza pe scaunul sau, luand o gura din cafea.

Îl lăsă pe Kiru să-i ia geaca și căciula și-i mulțumi mut , afișându-i unul dintre acele zâmbete simpatice de-ale lui. Îl urmă până la cancelarie și, fără să zică nimic intră și privi în jur... nu avuse ocazia să analizeze încăperea și să-i de o notă.
Mult mai plăcut. spuse și își trase elasticul de păr apoi își desfăcu acea coadă care începuse să-l deranjeze iar dacă o ținea mult risca să devină creț, ceea ce nu-i plăcea deloc. Se așeză pe un scaun și îl urmări pe Kiru cu privirea.

-Nu imi place cand e agitatie aici si directorul tipa cat il tine gura. Oricum nimeni nu-l asculta, se face de ras mai mult.
Kiru privea inainte, stand intr-un mod strengaresc pe scaun, punandu-si cana de cafea pe masa. Cazu o clipa pe ganduri, ranjind apoi larg, inchizandu-si scurt ochii. Se aseza mai bine pe scaun si-l privi pe Akito, facandu-i semn sa vina la el. Avea sa-i dovedeasca ca nu se juca cu el, ca nu ii facea sperante false si ca nu era in nici un fel de relatie ce l-ar impiedica sa profite, in sensul bun al cuvantului, de roscat. Continua sa-l priveasca, asteptand ca acesta sa vina la el, chipul lui fiind unul calm ce nu demasca gandurile pe care le avea in acel moment.

Ce bine că eu nu stau să-l ascult. spuse și râse încet. Chiar așa era, niciodată nu îi plăcuseră ședințele pentru că de obicei ajungea și la el și primea o mulțime de reproșuri în legătură cu aspectul.
Se ridică atunci când Kiru îi făcu semn să meargă la el și se sprijini de acea masă , lângă scaunul său dar nu stătu mai mult de două secunde așa și se aplecă puțin în față, spre Kiru. Era ușor roșu în obraji, dar nu-l deranja cu nimic, ba chiar i plăcea asta la el - i se prea drăguț.

Odata apropiat de el, Kiru il apuca de mana si-l trase spre el, Akito cazand in poala acestuia. Nici nu-l lasa sa respire bine, caci isi lipise buzele de ale lui, formand astfel un sarut de-a dreptul senzual si placut. Stia ca poate avea sa fie pleznit, ins anu-i pasa. Asa ii dovedea el ca era liber si interesat de roscat. Se opri cand nu mai avu aer, insa continuand sa-l tina in poala sa.
-Acum, sper ca ti-ai dat seama ca nu imi pasa de restul pretendentilor, ci doar de tine. Daca mi-ar fi pasat, nu as mai fi facut aia, si...nu as mai fi facut asta.
Il lipise de pieptul sau, ducandu-si o mana pe sezutul acestuia, strangandu-l de el, ranjind larg si pervers. Era adevarat, ii placea chestia asta, si ii placea sa-l vada si rusinat.

Scoase un țipăt scurt, fiind așa luat prin surprindere. când îi simți buzele presându-le pe ale lui, își duse mâinile pe după umerii săi, simțindu-se roșu până-n urechi - nu de alta, dar de câte ori avea el să-l facă să se simtă așa ? De mii de ori cel mai probabil.
M-ai con.. nu își termină propoziția că profesorul îl trase la pieptul său și- strânse fundul, ceea cel făcuse să geamă ușor. Își duse mâna la gură și-l privi, mai roșu decât fusese vreodată în fața lui sau a altcuiva.
Tu... perversule, in cancelarie ? chicoti ușor și începu să se joace cu un deget pe pieptul său. Niciodată nu recunoscuse, chiar dacă nu avea multe experiență era și el un mic pervers( nu foarte mare, dar totuși era )

Ranji larg si chicoti scurt cand ii auzise acel geamat scurt, fiind exact ce astepta. Nu se opri, ci continua sa se joace cu posteriorul lui moale si bombat, foarte placut la atingere chiar si prin haine.
-Recunosc, sunt un adevarat pervers cand vine vorba de tine.
Isi musca buza inferioara, insa ii dase drumul. Stia ca puteau fi prinsi oricand, asa ca nu vroia sa riste si sa-l puna in pericol pe roscat. Cat despre el, ii era chiar indiferent. Mai bine astepta pana dupa ore cand avea sa urce in camin, si sa il faca iar sa roseasca, cum stia el mai bine.
-Apropo, esti foarte atragator cand te inrosesti.

Își mușcă buza inferioară când îi simți mâinile plimbându-se pe fundul său și creierul lui îi tot repeta să-l oprească, că v-a avea probleme dacă va fi prins - totuși, mâinile sale nu se mișcau. Râse când îi auzi replica și se ridică. Se rezemă de catedră, în fața lui gândindu-se cum ar fi dacă ar afla directorul. Râse de propriile sale gânduri și de imaginile aproape horror care i se formaseră în cap.
Chiar crezi asta ? fu trezit din visare de către el.Zâmbi dulce și se aplecă ușor, îl sărută scurt pe buze apoi se retrase.

Il lasa sa plece si ii accepta sarutul, dand pozitiv din cap la intrebarea acestuia. Da, era foarte atragator si dragut, asemenea unui copilas pe care Kiru il iubea foarte mult. Isi aprinse o tigare, nepasandu-i ca era in cancelarie, oricum fuma de fata si cu directorul.
-Apropo, sa sti ca eu nu o ascund relatia cu tine. Imi place sa ma afirm. SI sa sti ca directorul e obisnuit cu asta si nu va comenta. Avem aici si profesoare care sunt in relatie cu alte profesoara. Insa nu vreau ca directorul sa se holbeze la noi daca am face ceva mai...intim intr-un astfel de loc, si din cauza asta m-am oprit.
Dadu usor din umeri, tragand adanc fumul nociv in el, zambind larg. Acum se simtea foarte multumit si fericit.

Nici lui nu-i plăcea să ascundă o relație, așa că tot ce spuse Kiru. Privi afară pe fereastră cum ninge și zâmbi. chiar trebuia să-i cunoască pe profesor. Întoarse brusc capul când el îi spuse de cele două profesoare. Ele au avut curaj, deci și el trebuia să aibă.
Nici eu nu vreau să o ascund. Oricum, mie nu-mi pasă de ce spun oamenii, sunt obișnuit cu asta. spuse pe un ton dulce. Ceea ce spusese era total adevărat. Mulți oameni îl cunoștea, majoritatea nu suportau ce era sau cum se comporta. Rar găsea pe cineva să-l accepte și să nu arunce cu pietre în el pe la spate.

-E bine ca nu iti pasa, si oricum, numai de-ar fi sa aud ca cineva nu te respecta sau ca te vorbeste pe la spate. Ar iesi foarte urat atunci.
Ranji larg, de-a dreptul malefic, privind pe geam. Nu se mai luase la harta de mult, si acum ca il avea pe roscat ca iubit, ar fi fost o adevarata bestie in misiunea de-al proteja. Isi continua cafea, mult mai calm si degajat acum, bucurandu-se ca erau singuri aici, iar ora mai avea mult pana cand se va termina, deci profesorii aveau sa-i lase in pace. Deja se gandea la zarva ce avea sa fie aici si il lua groaza. Mai bine iesea afara cu Akito, sa faca de servici in curtea scolii decat sa auda toate balivernele celorlalti.
-Pauza viitoare voi veni cu tine afara.

Îl privi cu ochi dulci ș-i zâmbi. Era fericit că avea un așa om pe lângă el și îi zâmbea de câte ori avea ocazia. Privi ceasul din perete și apoi trase un scaun, aproape de Kiru. Își aranja puțin părul și bluza apoi puse mâna pe acea masă și chipul sprijinit în palmă. Dori să întindă mâna să-i atingă părul , dar se răzgândi și o puse pe genunchi.
Bine. Mă vei apăra de neastâmpărații ăia. spuse încet apoi căscă încet. Știi, ăla nu a mai venit să-și ia pedeapsa. și-a lăsat mâinile sub masă și și-a pus capul pe ea. Părul său se împrăștiase pe peste tot, dar îi plăcea asta.

Il privi cand se asezase langa el insa ramase tacut. Ii analiza atent chipul, zambind. Se gandea ca in spatele acelui chip inocent se ascundea altceva, ceva la care nici macar nu se putea gandi, insa avea de gand sa afle pana la urma. Avea de gand sa-l faca sa se deschida in fata lui, iar Kiru s-al citeasca ca pe un roman de buna calitate. Privi pe geam, stramband din gura cand roscatul amintise de pustiul ala.
-Asa e, insa asta nu va insemna ca va scapa de mine prea usor. AM sa dau de el si va regreta atunci ca nu a venit de buna voie. In plus, am o tabla foarte mare in sala unde predau, si trebuie neaaparat curata.
Ranji ironic si-si trecu o mana in par, lasandu-se cu scaunul pe spate, formand un echilibru perfect.

Și după aia să scrie ” Îl voi asculta de Kiru-sempai ” de o mie de ori. spuse și își ridică ușor capul. Îl privi fără să mai zică vreun cuvânt și se ridică, se duse în spatele lui și își puse mâinile pe după umerii săi. Își aplecă puțin capul, pentru al vedea câtuși de puțin. Se îndrăgostise de el, nu mai era o simplă atracție ca în prima zi când îl văzuse. Gândindu-se la ce se întâmplase afară, se încruntă imaginar și oftă. Se gândi că ar fi fost bine să le dea câte un bilet de detenție, dar deh, fusese prima lui zi.
Dacă te întreb de ce te-ai făcut profesor, îmi zici ? îl întrebă în timp ce se juca cu părul lui care căzuse pe umerii lui Kiru .

-O idee deloc rea, apoi sa stearga din nou tabla. Cred ca va tusi calcar o luna de zile dupa asta.
Chicoti rautacios, insa asa avea sa faca. In fond, atentase la sanatatea iubitului sau, iar asta nu era deloc in regula. Trebuia sa-si vada lungul nasului, altfel ar fi ajuns si mai pramatie decat era. Il privi pe Akito cu coada ochiului cand il simti atat de aproape, zambindu-i cald, privind inainte/
-AM fost nevoit sa o fac, altfel m-as fi pierdut complet. AM vrut o viata mai buna, si acum o am. Intr-o zi Akito...intr-o zi vei afla totul despre mine. Insa nu acum
Isi lipi buzele tandru de una dintre mainile lui, sarutand-o galant, mangaind-o apoi nostalgic, intr-un fel.

Fiecare are secretele lui, spuse Akito făcând referire mai mult la el. Își scutură ușor capul, dorind să-și alunge acele gânduri care-i aduceau numai rău. Își retrase mâna și se duse în fața lui Kiru. Se așeză pe vine , puse o mâna pe genunchi și cealaltă o întinse și-i mângăie ușor obrazul. Nu dorea să pretindă că știe pentru că ar fi mințit.
Și tu despre mine, dar acum cine are nevoie de trecut ? spuse încercând să parcă mai copilăros și spre mirarea sa, îi reuși la perfecție. Putea sune mândru că era un as în a-și ascunde gândurile...