J'aimerais Tellement [privat]

Privirea-i era pierduta, iar in maini tinea un mic caiet de schite si un creion , simplu , de un gri-nchis. Tusi scurt, pasii purtandu-i pur si simplu trupul, fara a sti in ce directie anume merge. Trase aer in piept, simtindu-si plamanii invadati de aerul rece, avand proasta conceptie sa mearga-ntr-o bluza subtire si niste blugi negri , ce se asortau cu restul articolelor vestimentare. Era usor dezorientat , insa asta nu il determina sa se intoarca, inainte sa cunoasca adevaratul sens al cuvantului 'tarziu'. Privea spre cer , percepand , intuind, ca va ninge si avea de gand sa surprinda momentul . Fara sa doreasca , un fulg cazuse pe obrazul rece si alb al acestuia, facandu-i trupul sa tremure involuntar , incontrolabil. Observand in apropiere o cladire, ce nu parea frecventata de multe ori, se indrepta spre ea, ferindu-si caietul cu mainile si tinandu-l strans la piept. Ar putea renunta chiar si la sanatatea lui pentru ca schitele sa nu fie atinse de umezeala fulgilor de nea. Buzele ii tremurau usor, muscandu-si usor coltul celei inferioare. Apasa usor pe suprafata usii, nefiind nevoie sa o deschida cu ajutorul clantei.
-Este cineva?
Intreba, dorind sa se asigure ca este singur si ca nimeni nu ii va analiza reactiile.

Se afla de ceva timp in locul ala, pierdut in singuratate, pierdut in propriile ganduri. Cum astazi avea liber de la academie, nefiind nevoit sa tina cursuri, plecase cat mai repede, si cat mai departe posibil din caminul academie, de academie. Isi gasise refugiul intr-o fabrica abandonata, ce nu de cu mult timp in urma fusese un adevarat atelier de fabricare a lucrurilor frumoase, dar sumbre, cum ar fi acele papusi de portelan ce te fermecau la o privire, dar care te si inspaimantau cu perfectiunea lor la o privire mai atenta. Se afla acum pe pervarzul unui geam urias de la parter, din apropierea intrarii, stand cu sezutul pe el, avand spatele sprijinit de tocul acestuia. Un picior si-l tinea flexat pe pervaz, iar celalalt atarna liber. Capul ii era intors spre privelistea de-afara, ce era acum presarata de fulgi de zapada. Imbracat complet in negru, cu paltonul lung, avand gulerul ridicat, aerul lui sumbru si misterios crescand in intensitate. Isi avea mana dreapta sprijinita de genunchiul piciorului flexat, tinand intre doua degete lungi o tigare abia aprinsa. Tenul lui alb, fara pic de imperfectiune era intr-un contrast total fata de parul negru si ochii sai albastrii, asemanandu-l acelor papusi de portelan gotice, sinistre, numai ca era intr-o marime mult prea exagerata, fiind foarte inalt, 1.95 m. Cum era pierdut in propriile ganduri, nu auzi vocea ce rasuna in tot etajul. Statea doar nemiscat, deconectat de lumea reala.

Asteptase in pragul usii pret de cateva secunde, cat sa poate anticipa un viitor sunet, ce intarzia sa apara. Constatand ca este singur, intra in cladire, privind la fel de dezorientat spre cutii, atmosfera incarcata si aerul inchis ce predomina in acel loc.Tusi scurt cand narile sale au facut contact cu praful, ducandu-si o mana la nivelul gurii pentru a nu-l inhala. Continua sa-si duca melodic pasii , mintea sa alcatuind un nou peisaj zugravit de catre imaginatia sa. Isi lasa maa dreapta pe langa corp, dorind sa atinga unele obiecte ce-i stateau in cale ; desigur , asta pana sa vada o silueta ce intrerupea slab lumina provenita dinspre o fereastra - o lumina slaba, deranjata si bolnava de conditia vremii. Pe moment se speriase, acesta avand o infatisare ce-i provoca fiori ; fiori din cauza fricii si a curiozitatii . Pasi usor si stangaci , stiind ca nu avea cum sa il afecteze o eventuala apropiere de acesta .
Buna ? Imi cer scuze sa-ti captez atentia pentru cateva minute, insa unde ne aflam mai exact?
Intreba, intre timp lasandu-si caietul si creionul pe una dintre cutiile ce incarcau camera. Bluza si-o dase rapid jos, aceasta fiind umede din cauza fulgilor de nea :
Sau .. ce cauti tu aici ?
Intreba , lasandu-si bluza sub caiet, dorind sa se usuce. Sigur avea sa sufere consecinte; o minora raceala , insa , spre fericirea sa, schitele sale erau intacte.

In momentul cand a fost readus la realitate de catre o voce ce-i spulberase gandurile, visarea cu ochii deschisi, isi indrepta privirea albastra si fantomatica spre aceea persoana care vorbea. Il analiza cu atentie, chipul sau fiind lipsit de orice expresivitate. Isi inchise scurt ochii, indreptandu-si apoi privirea inainte, reluandu-se de fumat, lucru de care uitase complet de cateva minute bune. Vocea intarzia sa i se faca auzita, de parca nici nu ar fi stiut sa vorbeasca, insa, intr-un final, isi desprinse buzele si vorbi:
-Intr-o fabrica abandonata, la o ora de centrul orasului.
Vocea-i groasa de tenor rasuna in intregul parter, insa acest lucru fusese insesizabil pentru Kiru. Isi indrepta din nou privirea spre peisajul de-afara, pastrandu-si aceea aura misterioasa si sumbra. Ce cauta el aici? Refugiu poate? Sau un loc unde sa se izoleze complet? Nici el nu stia prea bine, insa un lucru era clar: ii placea aici si venea de fiecare data cand se ivea vre-o ocazie.
-Ma reculeg.
Prefera acesta sa spuna, scurt, caci nu prea era adeptul socializarilor, defapt nu prea stia cum sa o faca.

Linistea a fost avariata de ecoul vocii acestuia, ceea ce ii provocase lui Zen fiori ; un sentiment de frica, insa placut. Zambi slab , cat sa se apropie de acesta, in ciuda faptului camintea-i cerea sa plece de aici . Locul era unul sumbru , iar persoana respectiva nu parea prea deschisa spre socializare.Isi duse o mana pe barbia sa, fiindu-i usor , deoarece statea pe pervaz. Se apleca putin in fata , astfel incat firele ude sa ii cada usor pe fata acestuia . Parea genul ce fuma excesiv si nu trebuia sa fii un geniu pentru a constientiza asta.
Imi par cunoscut.Ochii astia .. cine esti ?
Intreba, insa nu asteptase reactie, pasind in spate lent . Isi musca agitat coltul buzei inferioara, privindu-l intr-un mod insistent . Incerca sa isi reaminteasca de unde il stie, insa nu reusea. Probabil frigul , la fel cum facuse cu tot din corpul sau , ii afecta si modul de a gandi. Lua creionul in mana dreapta, asta ca sa vada daca va reusi sa deseneze, insa aceasta i se bloca in aer, realizand ca nu este in stare. Lasa creionul inapoi langa acel caiet, observand ca tremura . Era un mod obisnuit si decent pentru a sesiza ca ii este frig , insa daca isi putea bluza pe el risca sa faca pneumonie , sau cu mult mai rau . Nu dorea sa isi asume acest risc.

Il privi din nou atunci cand mana acestuia il prinsese de barbie, pastrandu-si acea non-expresivitate pe chip. Era usor surprins de actiunile tipului, fiind obisnuit ca oamenii sa fuga de el imediat ce-l vede, nu sa reactioneze total invers. Il privea patrunzator, fara sa clipeasca, raspunsul lui intarziind din nou sa apara. Isi termina tigarea, privind in jos, aruncand-o cand aceasta atinse dimensiunile unui chistoc. Observa cat de tare tremura tipul, lucru deloc bun pe o asemenea vreme. Nici nu se mira avand in vedere cum era imbracat. Ofta in sinea lui si se ridicase de pe pervaz, lasandu-si la vedere inaltimea exagerata, dar si trupul solid, bine-facut. Isi dase jos paltonul, apropiindu-se de tip, punandu-l pe umerii acestuia. Lui nu-i era deloc frig, era obisnuit cu anotipul asta si era si imbracat gros. Insa vroia ca tipul sa raceasca, ca apoi sa-l aibe, intr-un fel, pe constiinta.
-Predau la aceeasi academie la care predai si tu. Posibil sa ma fi vazut prin pauze sau in cancelarie.
Dadu usor din umeri, apropiindu-se din nou de geam, tinandu-si mainile in buzunarele pantalonilor, stand acum cu spatele la el. Afara incepuse sa ninga si mai rau, insa nu-l deranja, din contra, ii placea foarte mult acel peisaj pur si imaculat.

Chipul brunetului era inexpresiv . Simtind paltonul acestuia pe umeri, il prinse usor de margini , avand mainile incrucisate la piept. Era posibil ca o fire ca acesta sa predea ? Daca-si pastra aceasta atitudine, clar era unul dintre profesorii ce nu are o legatura deschisa sau tangenta cu prietenia ; desigur, din postura de elev vorbind.
Iti multumesc.
Sopti sigur pe sine, ca apoi sa isi muste din nou buza inferioara, pana simti o durere . Da. Semnalul acesta il astepta pentru a se opri .
Desigur. Acum imi amintesc ; si din cate observ , doar eu te cunosc . Nu e ceva reciproc . Zen Encodre , incantat !
Se prezentase intr-o maniera discreta si scurta, ca apoi sa paseasca inapoi langa pervaz , intinzand mana tremuranda catre acesta . Nu se astepta ca si acesta sa tina neaparat sa se prezinte, insa acest lucru nu il putea intui . Dupa cateva secunde isi continua afirmatia prin a spune ca preda artele plastice , inca asteptand un semnal sau macar o reactie din partea lui ; desigur, daca nu era ceva avansat pentru caracterul inchis de care dadea impresia .

Se intoarse cu fata la el, privindu-i pentru o clipa mana. Scapa un zambet, sau mai bine zis un fel de ranjet scurt, strengar. Ii cuprinse mana intr-a lui, degetele sale lungi, dar calde strangand usor de mana rece a tipului, ca apoi sa ii de-a drumul intr-un timp destul de scurt.
-Kiru Kazuro, profesor in studierea puterilor sigilate/interzise. Incantat de cunostinta.
Spuse intr-un final, stiind ca era de bun simt sa te prezinti. Nu era deloc badaran sau nesimtit ca sa nu faca macar atata lucru. Isi duse mana inapoi in buzunar, dupa ce si-o trecu prin parul negru si des, scapand un mic oftat in sinea lui. Nu ii parea rau ca avea companie, ba chiar era foarte placut avand in vedere ca era cineva pe care nu-l cunoscuse dinainte, si profesor pe de alta parte.
-Ai grija sa nu racesti si imbraca-te mai gros cand iesi din camera. Vremea asta este nemiloasa si nu iarta pe oricine.
Privi afara, ochii lui albastrii pierzandu-se printre nametii albi, contopindu-se cu ei, pana ce-i dadu dureri, fiind nevoit sa stranga din ei.

Trebuia sa recunoasca faptul ca era placut surprins ca acesta dadu dovada de politete ; sau poate Zen ii estimase gresit comportamentul ? Dadu pozitiv din cap, sustinand ceea ce Kiru il sfatui . Era constient de acest lucru , insa nu se regasea in imbracamintea groasa . De aceea , deseori , corpu-i raspundea sub o forma de raceala . Tusi scurt , ca apoi sa isi dreaga vocea si trecandu-si mana instinctiv prin parul sau umezit . Inca nu isi putea controla tremuratul , insa nici nu avea de ce o sa o faca .
Este o incantare sa aud asta. De asemenea, sunt si surprins. Nu ma asteptam sa fii deschis, atat de deschis incat sa imi spui numele tau .
Spuse usor amuzat, observand aburii ce se-mbrastie in aer . Intr-adevar era frig, iar faptul ca realizase nu schimbase cu nimic temperatura propriului corp .
Ce-ar fi sa ne retragem sa bem ceva cald ? Cu alte cuvinte, te invit la mine , in cazul in care nu esti obisnuit cu socializarea.
Adauga, intr-un mod la fel de amuzant. Privi usor in spate, amintindu-si faptul ca nu avea habar cum sa se intoarca ; insa din moment ce tipul acesta statea aici ca si in propria casa, trebuia sa constientizeze care e drumul , nu ? Daca Kiru lk-ar fi refuzat , ar fi stat cu siguranta, fie ca acesta vroia sa nu , pe capul sau pana ar fi plecat si ar fi ajuns intreg la academie.

Cuvintele tipului il facura pe Kru sa scape un ranjet larg, si un mic chicot. Asemenea lui, multi il considerau pe Kiru un adevarat inadaptat, dar asta nu il deranja cu absolut nimic. Dadu indiferent din umeri, aprinzandu-si o noua tigare, neputand sa stea fara aceasta nici macar o ora intreaga; ar fi fost sfarsitul lumii pentru el atunci.
-Nu sunt chiar de nesimtit incat sa nu ma prezint macar. AM si eu totusi respectul de sine.
Exprira intr-un mod violent fumul din propriul piept, privindu-l apoi pe Zen cu coada ochiului. Invitatia ii suradea, atata timp cat nu era vorba despre ciocolata calda. Nu putea sa inghita deloc, fiind mult prea dulce pentru el. Insa o cafea suna destul de bine, asa ca accepta dupa o clipa de tacere.
-Sigur, de ce nu?
Privi spre iesirea din fabrica, apoi in jurul sau, parca luandu-si la revedere de la aceasta. Oricum avea sa se reintoarca insa, pana atunci, vroia sa se asigure ca ''iubita'' sa nu-i va duce dorul.

Accepta . Zen incerca sa ii citeasca gandurile , insa , din cauza frigului , mintea sa amestecau conceptiile acestuia cu ale sale. Scoase un mic si scurt tipat, ducandu-si mainile la tample ; asta i se intampla daca se forta . Trase aer in piept, simtind cum acesta ii invada plamanii si se izbea de peretii propriului gat .
Perfect ! Tot ceea ce ramane , este ca tu sa imi arati cum ma pot intoarce .
Murmura, aplecandu-se catre cutia unde isi lasa caietul cu schite ,creionul si bluza , tinandu-le din nou strans la piept.
Mh , ce nepoliticos din partea mea .
Adauga in timp ce privea paltonul , tinandu-si intr-o singura mana lucrurile ; moment in care icerca sa ii inapoie inapoi tipului articolul vestimentar. I-l intinse, lasandu-si caietul din nou jos - deloc estetic . Avea ca si intentie sa isi ia bluza, aceasta fiind umeda ; insa mai uscata decat la inceput.
Iti multumesc pentru asta ! Presupun ca si tie iti va fi de ajutor pana vom ajunge.
Il privea intr-un mod calm , pe chip dominand un zambet slab , nereusind mai mult din cauza trupul sau inghetat . Culoarea ochilor sai era cu mult mai evidenta, singurul lucru ce-l determina sa simta entuziasm in aceste momente .
Insa , inainte de asta dori sa se asigure daca si corpul acestuia dispunea de aceeasi raceala, pe care trupul sau o simtea. Ii luase mana dreapta si o ridica pana la nivelul chipului sau , ducandu-si buzele pe pielea acestuia.

Dadu negativ din cap cant Zen ii intinse patlonul. Il lua, insa doar pentru a i-l pune din nou pe umeri. Ii vazuse haina acestuia si stia ca inca era umeda, deci nu ar fi putut sa o poarte, riscand ca apoi sa raceasca de-a binelea. In plus, lui chiar nu-i trebuia asta. Pe el frigul nu-l afecta ca pe altii. Crescuse intr-o tara unde temperaturile foarte scazute erau ceva normal. Pentru el, ce era acum afara, era o nimica toata.
-Prefer sa il porti tu. Nu imi este frig si sunt mai rezistent decat par. Acum, daca imi spui unde stai, am sa te duc acolo.
Spuse in timp ce-l privi, luandu-i haina ca sa nu-l ingreuneze, punand-o pe propriul antebrat. Il privea, asteptand sa ii spuna unde locuieste, ca sa stie pe unde sa o ia. Cunostea orasul ca in palma si stia cateva scurtaturi ca sa ajunga mai repede. Totusi, erau destul de departe de centrul orasului asa ca, cunostintele lui erau bine-venite intr-o astfel de situatie. Numai gandul ca pleca de-aici il durea insa era normal. Se izolase destul pe ziua de azi iar cafeaua aceea ce astepta sa fie savurata de el il facea sa doreasca sa ajunga cat mai repede acasa la tip. Cine ar fi crezut? Ca el sa vrea sa mearga la cineva acasa cu atata patima, era o adevarata minune; insa o minune care se intamplase in sfarsit.

Sesizand ca acesta ii puse din nou paltonul pe umeri , nu dori sa se-mpotriveasca . De fiecare data cand cineva se apropie de el se lasa intimidat, lucru evident datorita balbaielilor ce erau inevitabile. Isi freca mainile intre ele, repetand intruna mormaieli , ce nu reuseau a fi descifrabile.
Mhm, la .. vreau sa spun ca .. academie,adica langa .. langa academie !
Spuse, ca apoi sa afiseze acelasi zambet slab pe buze, facand un mic pas in spate , urmat de altul . Continuarea aceluiasi ritm a fost blocat de una dintre cutii, pierzandu-si echilibrul si tipand speriat. Il prinse pe Kiru de mana, tragandu-l in aceeasi directie catre care si trupul lui Zen se indrepta cu rapiditate. La contactul cu podeau , isi indrepta instinctiv trupul, simtind o usoara presiune la nivelul tamplelor. Isi deschise ochii usor umezi , in timp ce isi musca buza inferioara. Acela a fost un moment crucial pentru Zen ; intalnise din nou aceeasi ochi , simtindu-i greutatea corpului peste a sa si respiratia pe propria piele. Isi lasa pieptul sa se miste sarcadat , similar respiratie, ca apoi sa nu ii dea ocazia de a se ridica si ducandu-si mana in jurul gatului lui Kiru . Incerca sa isi sprijine corpul intr-un cot, ca sa poata ajunge alaturi de buzele acestuia, atingandu-i-le flamand de aceasta experimentare. Desigur. Erau doua posibilitati : ca acesta sa prinda gestul drept greseala, sau sa-l eticheteze pe Zen drept o persoana usoara, ceea ce in mod normal, nu era.Era drept ca nu avea nimic impotriva atingerilor persoanei de acelasi sex, de aceea nici nu se sfiise sa ii simta gustul .

Il asculta pe pusti atent, balbaiala lui facandu-l sa ranjeasca usor. Daca el statea langa academie, insemna ca era acelasi camin unde statea si el si majoritatea profesorilor ce nu erau din orasul asta. Dorise sa mai spuna ceva, insa nu apuca caci in secunda urmatoare se trezise prins de mana si tras in jos. Mari involuntar ochii cand ajunse deasupra tipului, sprijinindu-se in maini ca sa nu-l striveasca de tot. Dori sa se ridice, insa nu mai apuca sa o faca din cauza ca mainile lui Zen, ce erau dupa gatul lui, ii bloca orice miscare. Acel sarut il luase total pe nepregatite pe Kiru, uimindu-l chiar, insa asta nu o arata. Se rezuma la a-si inchide ochii si a accepta aceea uniune a buzelor lor, ba chiar contribuind putin, pana ce aerul devenise o problema. Kiru avea un obicei din a face o simpla atingere a buzelor un sarut pasional, lucru aplicat si in situatia asta. Il privi pe tip, zambindu-i usor strengaresc in coltul gurii, ridicandu-se apoi de pe el. Ii intinse mana ca sa-l ajute.
-Esti bine?
Intreba pentru a se asigura ca tipul nu si-a rupt vre-un os sau nu s-a lovit la cap. Cazatura nu a fost deloc una frumoasa pentru el de-a reusit sa-l traga si pe Kiru la cat de mare e, asa ca trebuia sa se asigure ca totul era Ok.

Sarutul a fost unul cu mult prea implicat, fapt cel il ametise si nu constientiza faptul ca nu mai avea aer-n plamani . Dadu pozitiv din cap la intrebarea acestuia, prinzandu-i intr-un mod delicat mana si ridicandu-se. Cand isi capata echilibrul , simti o durere la nivelul gleznei drepte , scrasnind din dinti . Isi trecu limba peste buze, simtindu-i aroma intiparita peste ale sale.
Sunt cu mult mai bine.
Murmura in timp ce isi sprijini greutatea pe piciorul stang si varful celui drept. Constientiza ca nu va avea mare stabilitate pe glezna dreapta, deci se resemna prin a zambi .
Adica .. da. Da, sunt bine.
Spuse cautandu-si cu privirea restul lucrurilor, pentru a si le lua, strangand caietul de schite la piept si creionul sau . Mintea inca i se blocase la momentul in care il sarutase pe Kiru , lucru ce-l innebunea. Isi inchise lent si pentru putin timp ochii, ca apoi sa isi revina , sa reimprospateze realitatea prin propriile conceptii.
Imi , imi cer scuze .. ni-ci nu am intr ..
Se opri , tragand aer in piept. Mereu se pierdea cand simtea o privire insistenta asupra sa ; era o fire usor de intimidat ce e drept.

Observa modul in care tipul isi tinea piciorul drept, lucru ce-l purta pe Kiru cu gandul la glezna acestuia. Mintea cand spunea ca era bine, nu era deloc bine daca nu-si putea sprijini greutatea in acel picior. Il privi patrunzator pentru o clipa, lasandu-se apoi pe vine in fata lui. Ii atinse glezna, studiind-o pentru o clipa. Nu arata deloc bine in opinia lui.
-Cred ca ti-ai sclantit glezna. Haide, am sa te duc eu pana acasa.
Il lua pe sus, purtandu-l ca pe o mireasa atunci cand si-a luat toate lucruri, indreptandu-se spre iesirea din fabrica. Afara inceta sa mai ninga, spre incantarea lui. Nu ar fi fost deloc bine daca ar fi zburat pe viscol, dar acum totul era perfect. Isi lasa aripile la iveala, o pereche de aripi uriase, negre ca ale unui inger decazut. Se ridica in vazduh, indreptandu-se spre caminul academiei. Privea inainte, fiind atent, expresia sa fiind una calma.
-Nu te mai gandi la acel sarut. A fost o nimica toata si nu m-a deranjat absolut deloc. Importanta e glezna ta acum. Trebuie sa o tratam daca mai vrei sa calci vre-odata in ea. Am sa ma ocup eu de asta, oricum.
Ii zambi calduros, privindu-l intr-un mod seducator, facandu-i apoi scurt cu ochiul.

Se uita insistent la el , chiar si atunci cand se lasa pana la nivelul gleznei sale. Se-nrosise in momentul in care a fost supus acelei ipostaze, lasandu-si fruntea sa alunece usor spre gatul acestuia, strangand materialul ce ii acoperea pieptul acestuia. Incerca din nou sa ii citeasca gandurile, insa iar simti acea durere la nivelul tamplelor; o presiune ce ii bloca auzul. Privirea acestuia inca il studia, motiv ce ii amplifica nuanta din obraji .
In-nceteaza .
Murmura cu mult prea scazut, ca apoi sa incerce sa isi ascunda chipul . Ar fi un dezastru daca acesta i-ar fi putut citi gandurile lui Zen ; insa spre fericirea sa , nu credea ca e ceva reciproc. Isi inchise ochii, privind rareori in jos, muscandu-si buzele in diferite moduri, zgariindu-si suprafata pielii cu ajutorul caninilor. Desigur, nimic serios; doar niste dare rosii, ce dispareau in momentul in care frigul facea contact cu ele.
Opreste-te . Aici presupun ca e .
Adauga grabit, usurat de faptul ca ajunse. Era cu mult prea tentat sa il sarute din nou, insa era un adult acum ; trebuia sa se controleze. Se resemna, zambind slab ca apoi sa ii priveasca din nou ochii, formand un contact vizual

Il privi atunci cand ii spuse ca au ajuns, privind apoi in jos. Intr-adevar, era caminul academiei. Se indrepta spre el, aterizand in fata intrarii, retragandu-si aripile fara nici o problema, pene negre zburand in jurul lor. Refuza sa-l puna jos pe Zen caci stia ca daca isi forta glezna ar fi iesit urat: complicatii si durere pe de-asupra. Intra in camin, deschizand usa cu piciorul, fiind nevoit sa se aplece putin pentru a nu da cu capul de tocul superior. Niciodata administratorul nu-l ascultase cand ii spusese sa schimbe usa aia. Erau pentru oameni normali, nu pentru cei inalti ca si el.
-Etajul si camera?
Intreba ca sa stie incotro sa se indrepte, pana unde sa urce sau daca trebuia sa urce. Isi ridica privirea, privind spre etajul doi unde era camera cu numarul 13. Un numar ghinionist pentru altii, dar ideal pentru el caci ii purta noroc. Observa cand de incordat era tipul, lucru ce-l amuza.
-Hei, incearca sa te relaxezi. Nu musc.

Cand acesta il intreba de etaj si camera, constientiza ca uitase chiar si propriul nume. Se panicase pe moment , insa oricat incerca, ii lua minute sa se gandeasca la motivul pentru care nu retinuse atata lucru, ca apoi sa isi dea un raspuns. Repeta toata numerele in mintea sa , in speranta ca isi va aminti sau o umbra de cunoasterea va domni ; insa era in zadar.
Etajul 2 . O camera cu tablita deasupra. Imi .. imi este scris numele ; Zen .. zen Encodre vreau sa zic.
Murmura, mascand faptul ca nu isi aducea aminte. Nu i se mai intamplase, insa cu siguranta acum mintea sa concepea noi teme de schite. I se parea interesant daca imbina culorile inchise cu albastrul ce predomina in ochii acestuia ; apoi sa il ajusteze cu o delicata atingere de keraplast . Ar fi o idee.
Mhm .. stii ca puteam merge, nu?
Sparse tacerea cu propriul ecou , al propriei voci , ca apoi sa isi inchida ochii intr-un mod lent. Ii placea sa simta secundele ; cu toate ca nu era un adept al vietii contemporane , acum nu putea decat sa simta dorinta sa de a picta . Il privea pe Kiru drept sursa de inspiratie, motiv pentru care uitase faptul ca il intimida, ochii lui Zen creand un nou contact vizual

In momentul in care Zen ii spuse etajul, mai balbait ce e drept, incepu sa urce, purtandu-l in brate. Pastra linistea pentru o clipa, asta pana cand vocea tipului o faramase in mii si mii de bucati fine. Privea inainte, continuand sa mearga, simtindu-l in bratele sale puternice asemenea unui fulg de zapada. Nu-l deranja deloc, insa spusele lui il facura sa zambeasca usor.
-Probabil.
Spuse scurt, mai mult glumet. Stia el mai bine ce stia si nu vroia sa tipul sa isi provoace durere, plus ca stia ca acum era momentul cand glezna trebuia sa se umfle. Ajuns la etajul doi, incepu sa caute cu ochii aceea placuta pe care era scris numele tipului. Odata ce-a gasit-o, se apropie de ea, punandu-l pe acesta jos, gentil, ca sa aiba mai multa libertate si sa descuie. Privea in jurul lui, observand cat de pustiu era, intrebandu-se pe unde disparusera toti. De-obicei era mare zarva in zilele cand elevii nu aveau cursuri, iar acum nu se auzea nici macar un zgomot din partea lor. Posibil vre-o drumetie? Cine stie. Dadu indiferent din umeri, privind la usa tipului, recitindu-i numele fara un motiv anume.

In sfarsit reusea sa se bucure de respiratia sa normala, fara sa ii mai simta bataile inimii ce ii apartineau lui Kiru . Trase puternic aer in piept, simtind din nou acea senzatie de inabusire a propriei fiinte. Isi duse mana pe clanta, ca apoi sa apese pur si simplu si sa zambeasca
Nu inchid niciodata usa cu cheia. Nu ma intereseaza daca indrazneste cineva sa intre in camera mea. Presupun ca singurul lucru de valoare sunt desenele mele.
Spuse , dupa care schiopata usor pana la nivelul masei transparente din centrul camerei . Era ceva ciudat ca el sa mearga astfel , simtindu-se de-a dreptul patetic.
Mhm .. si ce doresti ?
Intreba, constientizand ca nu avea cum sa ii faca ceea ce el bea. Era posibil ca gusturile sale sa fie diferite, deci nu dorea sa riste si sa ia proprie decizie.
Desigur, daca nu vrei sa bei alcool .
Adauga, el indreptandu-se spre bucatarie si luandu-si un simplu pahar in care turna vodka . Nu era obisnuit sa bea, insa il tulbura sa fie in camera cu acesta . Bautura ar fi singura ce i-ar masca comportamentul ; bause intre timp o gura consistenta din sticla, ca apoi sa isi umple propriul pahar .

Il luase total prin surprindere faptul ca usa ii era deschisa. Al lui era ferecata tot timpul cu doua randuri de incuietori, desigur, pentru ca nu dorea ca cineva sa-i invadeze neinvitat teritoriul. Tinea foarte mult ca camera lui gotica, plina de lucruri bizare si infricosatoare, insa acolo isi avea colectia de papusi de portelan. Insa nu orice fel de papusi: cele mai perfecte si sumbre pe care le-a putut gasi. Era averea lui inca de cand era mic, unele valorand o multime de bani. Ins,a pentru el, valoarea era sentimantala. Dadu indiferent din umeri si il urma pe Zen, privind in jurul sau, zambind ironic. O multime de desene si tablouri, asa cum se si astepta. Se aseza pe un fotoliu, stand picior peste picior, scotandu-si pachetul de tigari din buzunarul pantalonilor.
-Ceva tare daca ai. Nu sunt adeptul bauturilor slabe.
Constient de rezistenta pe care o avea la alcool, Kiru isi putea permite sa bea tot felul de bauturi tari, in cantitati foarte mari, spre incantarea lui. Poate uneori exagera, dar nu ii pasa. Oricum statea singur mai mereu si nu deranja pe nimeni. Isi aprinse o tigare, luand de pe masa una dintre foile ce continuau o schita, studiind-o cu atentie.
-Ar trebui sa iti faci o compresa cu gheata pana mai incolo. Nu iti pot trata glezna daca e umflata.
Spuse continuand sa fumeze si sa priveasca aceea foaie, asemanandu-se cu un renumit critic de arta, desi nu era nici pe-aproape asa ceva.

Dadu pzoitiv la raspunsul acestuia, dupa care luase inca un pahar, unde turnase una dintre bauturile de care niciodata nu se atinse; nu era frica, insa sigur nu ar fi facut fata acesteia. Se reintoarse in camera cu cele doua bauturi, intinzand paharul acestuia si zambindu-i intr-un mod discret. Constientizand ca acesta avea una dintre propriile schite, inima ii batea cu putere, nedorind sa isi creeze o imaginea proasta despre el.
Mhm. Imi .. imi cer scuze.
Spune panicat, lasand bauturile pe masa si apropiindu-se de acesta, asezandu-se in genunchi la nivelul picioarelor lui Kiru. Isi indreptase mana spre restul foilor, ca apoi sa si le puna pe genunchi , privindu-l cu un colt al ochiului ; dorea sa ii vada reactia pentru a sti cum sa se comporte , insa nu reusi , imprastiindu-si foile pe jos. Lucru asta chiar il tensionase, luand unul dintre pahare , si desigur, cel al lui Kiru . Simtise asta dupa ce terminase bautura ; il intepa intr-un mod irezistibil pentru peretii propriului gat . Tusi si iar tusi .
La naiba.. ti-am .. baut bautura.
Murmura, incercand sa isi motiveze tusea. Linistea era avariata in fiecare secunda, insa nu-ntelegea cat de penibil putea sa se comporte in fata acestuia. Isi ceru scuze, ridicandu-se si reusind inevitabil sa isi piarda din nou echilibrul . Acest lucru a fost cauzat din cauza vulnerabilitatii sale la bautura si glezna luxata , in cel mai posibil caz.

Il privi atunci cand se asezase in genunchi langa el, ridicand o spranceana. Nu intelegea ce il deranja atat de mult pe tip, ce-l facea sa fie atat de incordat incat sa-si faca numai rau? Era oare din cauza lui si Kiru nu-si dadea seama de asta? Dar de ce sa fi fost asa, in plus, ii spusese deja ca nu musca...prea tare. Mari involuntar ochii cand vazu ca Zen ii apuca paharul, dorind sa-l avertizeze, insa era prea tarziu caci deja il daduse pe gat. Isi duse o mana la ochi, frecandu-i usor, oftand adanc. Tipul asta era o adevarata figura. In momentul in care tipul se dezechilibrase, Kiru se ridica repede de pe fotoliu, atat de repede incat cu siguranta fusese imperceptibil, si-l prinse in bratele lui, tinandu-l din nou ca pe o mireasa. Il privea atent, serios, oftand din nou.
-Vrei sa incetezi sa iti mai faci rau?
Intreba mai mult retoric, stiind ca tipul nu avea sa inceteze atata timp cat era asa de incordat si nervos. Se indrepta spre camera unde era patul, intinzandu-l pe Zen pe acesta, intr-un mod foarte gentil. Se aseza pe marginea patului, langa glezna acestuia, atigandu-i-o usor.
-Asteapta aici, ma duc dupa trusa de prim-ajutor si ma intorc. Incearca sa nu te mai misti pana ce am sa vin.
Se ridica de pe pat si se duse in propria camera, unde stia ca avea tot ce ii trebuia pentru a-l trata pe Zen.

Isi incorda orice muschi al propriului corp cand ii simti mainile lui Kiru atingandu-l , facandu-l sa inghita-n sec. Isi musca intr-un mod insistent buzele, pana le simti zgariate de proprii canini, lasandu-si din nou trupul manevrat de miscarile acestuia. Mormai ceva cand acesta il asezase pe suprafata patului, intorcandu-si capul intr-o parte , observand cum Kiru , treptat dar sigur se retrage . Nu a fost atent la ce acesta afirmase inainte sa iasa, motiv pentru care se ridicase, ducandu-se din nou in bucatarie. Schiopata , iar durerea nu ii facea placere. Isi turna inca un pahar, insa de data aceasta cu o cantitate de efect cu mult mai scazuta. Isi duse mana dreapta la nivelul tamplei sale, iar cu cea stanga duse paharul la nivelul gurii. Trase aer in piept, ca apoi sa simta lichidul pe propria limba, moment in care isi inchise ochii . Nu suporta bautura; nici nu intelegea de ce bea. Doar din cauza unei senzatii stupide ca nu constientizeaza si nu isi mai aduce aminte de nimic , nici chiar de el ? Ofta, ca apoi sa puna paharul pe masa , asezandu-se pe scaun . Simtea intepaturi la piciorul drept, iar acelea nu puteau da o stare confortabila