Just a memory in your heart ...

Atât de multă monotonie , atât de puține vorbe și lucruri de făcut , exact ce ura Katherine cel mai mult . Însa se hotărâ rapid și luă un bloc de desen și cei mai trebuia , iar în câteva minute era pe acoperiș . Vroia să picteze , de mult nu o mai făcuse , și parcă simțea că omite un lucru important din viața ei . Își prinse părul într - o coadă neglijentă , pentru a nu - l murdări și se apucă de treabă , fredonand un fragment dintr - o Sonată a lui Mozart . Își mișca lin mâna pe pânza albă , parcă dându - i viață , doar prin modul în care o atingea . Încetul cu încetul , culorile își făceau numărul , dând formă universului pe care dorea să - l creeze . Nu mai era atentă la ce se petrecea în jurul ei , fiind total absorbită de ceea ce făcea . Îşi prinse buzele cu dinţii, muşcându-le uşor, concentrându-se prea mult la ceea ce făcea, dar nu băgă de seamă asta.

Nici nu se uitase la ceas și își luă hanoracul roșu pe deasupra bluzei negre și prinse părul într-o coadă (dar numai coadă nu era aia ) și își puse fesul de aceiași culoare cu bluza în cap. Nu avea ce face, avea o oră liberă, abia apoi urma să intre la clasă. Oftă și își luă aparatul de fotografiat. Și-l puse după gât apoi se îndreptă spre scările care duceau spre acoperiș . Ajunse sus și privi în jur. O văzu pe fată și zâmbi. Scoase aparatul și-i făcu o poză în secret... părea așa de inocentă, că-l făcu să zâmbească însă avea o presimțire (pe care din fericire o ignoră ) Îndreptă obiectivul aparatului spre curtea școlii și , se aplecă încet, având grijă să nu alunece. Făcu vreo două poze apoi se ridică și o privi pe rozalie.

Katherine se dădu un pas în spate când termină şi privi peisajul cu zâmbetul pe buze. Se uită apoi la desen, mulţumită că ieşise bine, auzind în acelaşi timp paşi. Îşi întoarse privirea spre cel care îi deranja momentul de singurătate şi miji ochii, văzându-l pe profesorul ei de engleză. Ochii îi deveniră ostili şi reci când îşi aminti ce îi spusese profesoara de desen, ce îi era de asemenea un fel de viitoare cumnată, având în vedere că fratele ei ieşea cu ea.
-Să nu cădeţi, monsieur, spuse tonu-i franţuzesc mângâindu-i buzele. Zâmbi sarcatică, privindu-l rece.

Akito s-a întors și i-a zâmbit fetei. Nu avea cum să cadă, era destul de atent. Nu se simțea în apele lui, dar ignoră complet acea senzație. Își puse aparatul după gât și își băgă mâinile în buzunare, privind-o absent pe rozalie. Avea impresia că o văzuse pe la ore... sau prin curtea școlii. Inspiră adânc aerul rece și își duse degetul la nas. Strănută ușor și își ridică apoi privirea asupra ei, pe chip având acea expresie calmă și dulce.
Te cunosc ? o întrebă și își băgă din nou mâna în acel hanorac, preferatul lui.

-Ce fel de profesor eşti tu dacă nu-ţi cunoşti proprii elevi, hă? întrebă şi pufni, dându-şi ochii peste cap. Katherine Decrew, monsieur. Poate vă aminţiti acum, cine ştie... zic şi eu, spuse şi dădu scurt din umeri, apoi se aşeză pe balustradă, legănându-şi picioarele absentă. Îl privi şi oftă, iar privirea i se îmblânzi subit. Îmi pare rău, nu ştiu ce m-a apucat, murmură şi ridică privirea, uitându-se absentă la cer. Îşi muşcă buza, jucându-se cu pandantivul de la gât.

Clipi de câteva ori când îi auzi răspunsul, dar nu ceea ce spuse fata nu-l deranjase. și în plus, avea tot dreptul să fie supărată.
Probabil ai dreptate, nu sunt un profesor foarte bun. spuse supărat, însă tonul lui era unul calm și prietenos. O privi pe Katherine simțindu-se un pic ciudat, dintr-un motiv necunoscut însă zâmbi atunci când îi auzi scuzele și făcu un pas spre ea.
Nu-i nimic, sunt învățat. Probabil ai un motiv. îi spuse și se lăsă pe vine, privind înspre ușa care ducea spre scări.